Cu așa prieteni să tot ieși din zona de comfort! Să vă zic ce am făcut azi: așa cum v-am anunțat de ieri, am ieșit la plimbare cu motocicleta – prima tură de anul ăsta, încălzirea cum ar veni. Traseul uzual: Otopeni – Adâncata – Mizil cu oprire de prânz la crama Licorna și retur pe unde om avea chef. Ne-am oprit un pic pe la circuit să vedem mașinile de la Retro Racing, am admirat rapița, am mâncat ceva și ne-am bucurat de virajele de pe dealurile Prahovei.

Alex Lascu, motociclist cu experiență și rally guy, mă tot bătea la cap de ceva timp să scot GS-ul de pe asfalt. Eu nu și nu, că sunt începătoare, că mi-e frică, că n-am fost niciodată pe macadam cu motorul – alinturi. El că “vreau doar să văd dacă sunt bălți” pe nu știu ce drum mișto, că ne întoarcem dacă e nasol. Eu intenționat îmi luasem dimineață ghetuțele scurte în picioare, hotărâsem că azi nu e ziua pentru debutul pe off-road, așa că nu aveam nevoie de cizme.

În nu știu ce sat pe drumul de întoarcere, mă trezesc că virăm stânga și dau nas în nas cu un drum neasfaltat. Alex nu are încă comunicație, așa că m-am ținut după el și am zis fie ce-o fi, că nu aveam cu cine să mă contrazic. Era o uliță în stare “bună”, după primii metri nu mi se părea chiar așa rău. 

// Ca să înțelegeți cât de speriată eram de “non-asfalt”: în Cipru am parcat pe carosabil, lângă o parcare, doar pentru că era denivelată și cu iarbă iar eu credeam că o să pic cu motocicleta închiriată. 

Bun, după câteva sute de metri ne oprim, facem pozele alea cu mine fericită că “am mers pe off-road” (habar nu aveam ce urma) și accept să mergem înainte, sus pe deal, “că dacă nu îmi place ne întoarcem”. Acolo a început: pietriș, șanturi, șleauri, pietroaie, gropi, pietre de râu bătute în drum – era DRUM DE SONDĂ, proba specială Moinești în toată regula. Zice Google Maps că sunt vreo 7 km, am pus și harta ca să îmi spună cei care au mai fost pe acolo dacă ăla e drum ușor, mediu sau greu pentru motociclete de adventure. 

Cert e că mi-a plăcut la nebunie și cred că se și vede în videoul de după (GoPro-ul era deja în geantă, că eu am zis că nu merg azi pe off-road…) Doamne cât de mândră sunt că nu am dat înapoi! Nici nu aveam cum, intrasem în rally mode: citeam drumul, aveam încredere în motocicletă, mă concentram viraj cu viraj și nu am lăsat nicio clipă frica să preia controlul. Dacă mă opream, sigur aș fi continuat greu și rău. Așa că dă-i înainte după Lascu, gazu pe ea exact ca la mașina de raliu. Bine, nu vă imaginați acuma că ne vedem curând la Romaniacs, dar în câțiva ani…cine știe. Important e că nu am căzut și am prins super-mega încredere. 

Pentru a nu știu câta oară mi-am confirmat că mi-am luat o motocicletă senzațională, iar anvelopele Michelin Anakee Adventure au fost și ele minunate, deși ele sunt făcute 80% pentru asfalt și 20% pentru macadam. Deja mă gândesc să trec la Anakee Wild vara asta, că sigur o să aprofundez treaba cu off-road-ul pe două roți. 

Așa că mulțumesc Alex pentru încurajare, a fost una din cele mai tari zile pe motor de până acum!