Spuneam încă din 2015, de când a luat naștere acest blog și conceptul de #mașinicupoveste, că relația cu mașina ta este una dintre cele mai serioase și personale relații din viața ta – tot ce trebuie să faci este să îți găsești perechea potrivită de roți.

Însă când vine vorba de mașini de curse, situația stă un pic diferit. Dacă nu ai norocul să te fi născut cu “volanul în mână” mulțumită unor părinți virusați de motorsport, șansele sunt ca primul contact cu motorsport să te facă să te simți ca și cum te-ai naște pentru a doua oară, văzând lumea cu alți ochi. Imaginează-ți un bebeluș care se uită fascinat la tot ce e în jur și brusc, fără să îți dai seama, ești în clasa a 4-a și îi promiți colegei de clasă dragoste veșnică.

Cam așa e și cu prima mașină de curse – o investiție imposibil de justificat în fața altora, în care pare că ești dispus să îți vinzi și sufletul doar ca să mai iei startul la încă o cursă. Prima iubire nu se uită niciodată dar, în 99.9% din cazuri, trece fără prea mari “daune”.

Primul abandon este și prima inimă frântă. Dar treci la liceu și începi să înveți, să încerci lucruri noi – cam așa e când conduci prima oară o mașină cu cutie secvențială după ce te-ai dat câțiva ani cu un Logan. Ai revelația că viața e frumoasă, dar pentru asta trebuie să muncești așa cum nu ai crezut că ai fi în stare vreodată. Brusc ești motivat să fii mai bun, mai pregătit pentru perechea potrivită – de roți, că doar aici vorbim despre mașini, da?

Ei bine, la nivel emoțional în motorsport, eu mă apropii de BAC – m-am pregătit 4 ani cu Sandero, am încercat și alte mașini (Peugeot 208 R2 la Rally di Roma Capitale 2019), iar acum urmează să îmi aleg “facultatea” și să dau examenul suprem al maturității – convingerea unor parteneri să mă susțină să trec la următorul nivel. Ca la BAC-ul real, dau tot ce am mai bun – scriu frumos, îmi paginez lucrarea, tocesc pe rupte, fac meditații cu profesorii buni ca să am cele mai mari șanse de reușită (vorbesc din amintiri, prin 2010 se întâmpla asta).

Tot ca în viața reală, am avut un moment în care mi-am băgat picioarele în ea de pregătire pentru că am avut iar inima frântă – așa am pățit și acum câteva weekenduri la Raliul Argeșului, când am trăit frustrarea primului abandon tehnic din cei 5 ani de raliuri. L-am scos (din nou) pe Sean D’Or la vânzare, și l-am și făcut de rușine că m-a lăsat baltă fix în primii 2 km de urcare pe Transăfăgărășan. Practic, au fost vreo 3000 de euro pe apa sâmbetei (atât m-a costat totul, înscriere, cazări, benzină, piese pentru mașină, echipa tehnică etc.), pentru că mare lucru nu am făcut la primul raliu post-pandemie.

Dar vă spun sincer că îmi pare puțin rău. Și serios că mi-am cerut scuze de la Sean D’Or zilele astea. Îmi iubesc Sandero-ul pentru că este prima mea mașină de curse. M-a învățat ce înseamnă cu adevărat raliurile și responsabilitatea, dar și complexitatea rolului de pilot de curse. Am investit enorm în Sean D’Or, financiar și emoțional, și el m-a răsplătit cu experiențe, lecții și emoții neprețuite.

Îmi aduc aminte și acum câte luni am urmărit zilnic toate anunțurile cu modele second-hand de Sandero 0.9 TCe pe OLX și Autovit.ro. Până când, într-o zi de vară, a apărut el: lovit, adus din Franța, alb, dar cu incredibil de puțini km la bord și un preț frumos tare. A fost o nebunie, exact ca prima dragoste în adolescență: nu îți aduci aminte exact când te-a lovit, dar ții minte toate tâmpeniile pe care le-ai făcut ca să “make it work”.

Într-un fel, e imposibil să nu am mixed feelings când vine vorba de vânzarea lui Sean D’Or. Știu că am crescut și cumva simt că “mi-a rămas mic”, că nu mai este pe măsura poveștii și așteptărilor mele și a celor care mă susțin. Dar, pe de altă parte, el e prima mea mașină de curse. Și, din fericire, “fostele” perechi de roți potrivite poți să le păstrezi în garaj, nu doar într-un sertar cu amintiri.

Din păcate, situația mea financiară în motorsportul de performanță românesc nu îmi permite, la momentul actual, să îl păstrez pe Sean D’Or. Așadar, el își caută un nou pilot pe care să îl învețe să iubească raliurile.

Cam așa văd eu perechea de roți potrivită – o mașină perfectă pentru această etapă a vieții tale. Iar șansele sunt ca ea să te aștepte cuminte undeva într-un anunț de mașină second-hand, pe care o poți #cumparainsiguranta de pe Autovit.ro.

Acest articol este parte a campaniei #cumparainsiguranta de pe Autovit.ro – cea mai mare platformă auto din România, unde poți folosi peste 100 de filtre de căutare pentru a găsi exact mașina pe care o cauți. În plus, majoritatea dealerilor de pe platformă oferă garanție și o serie de facilități prin care poți să cumperi în siguranță pe timpul pandemiei – asistență în întocmirea actelor, prezentări video și fotografii 360 ale mașinilor disponibile, dezinfectarea autoturismului sau livrarea la domiciliu. Tu ce mașină ai vrea să îți cumperi?