Pentru mine, mașinile se împart în 3 categorii: cele în care mă urc și instant mi-e dor de Leo, cele de care mă bucur câteva zile pentru un test, ca la final să nu îmi pară totuși rău că mă întorc la Leo și supercars. X3 xDrive30d M nu e în nicio categorie, pentru că la finalul weekendului de test i-am atribuit 2 nominalizări: este unul dintre finaliștii seriei “În căutarea SUV-ului pierdut” și – șoc și groază – viitorul Leo. Hopefully. Cândva. Dragă Moș Crăciun…

Surprinzător, în majoritatea cazurilor nu am nicio emoție specială când urc la volanul unei mașini noi sau al unei mașini scumpe. Mă entuziasmează ideea unei noi povești sau a unei excursii, dar niciodată mașina în sine. Primii kilometri sunt ca o pânză albă, golită de toate artificiile de marketing și așteptările pe care reclamele ar trebui să le creeze – e un proces intim, de cunoaștere și sincronizare. Poate îmi place ce descopăr sau poate ne contrazicem în prima jumătate de oră. Dacă ne potrivim, începe distracția – trec pe modul Sport, ieșim pe coclauri, obțin steluțe pentru un mers cât mai Eco (explic mai jos care-i treaba cu ele).

E clar că mașinile nu mă lasă indiferentă, dar preferințele personale merg mână în mână cu obiectivitatea atunci când e rost de #masinicupoveste – pun mult suflet în review-urile pe care le scriu și cred că, în ciuda filtrului subiectiv, ele sunt valoroase pentru voi, cei care căutați perechea de roți potrivită. Presar frânturile din viața mea cu câteva specificații tehnice, date de consum sau impresii despre dinamica mașinilor, dar esența articolelor rămâne contextul drumului – o mașină nu poate să fie bună la toate, așa cum nici noi, oamenii, ar fi bine să fim foarte buni la un singur lucru. (Cu excepția lui X3 xDrive30d cu pachet M Sport, care e perfect.)

Dar să încerc să revin totuși la subiectul articolului.

De 1000 km și 3 zile a avut nevoie X3 ca să mă cucerească. La prima vedere, aș fi zis că e o mașină prea mare. Ceea ce nu e neapărat fals, pentru că actuala generație de X3 este cam cât prima generație de X5 (de fapt, X3 e mai lung cu 5cm, mai lat cu 2 și mai scund cu 4, și are ampatamentul mai mare cu 4,4cm). Doar că nu mi-a dat deloc feelingul unei “sufragerii”, pentru că spațiul este foarte bine compartimentat și distribuit. Scaunele sunt ultra-confortabile, au suport lateral cu adevărat funcțional, dar și încălzire, și ventilație – pentru zilele în care nu te poți hotărî. Tapiseria din piele Vernasca neagră (granulația medie din gama oferită de BMW), perforată mi s-a părut foarte practică: plăcută la atingere și deloc sensibilă la zgârieturi, mi se pare o opțiune foarte ușor de întreținut.

Pentru că într-una din dimineți am plecat la drum foarte devreme, am descoperit utilitatea unor opțiuni fără care nu știu cum am trăit până acum. E vorba de cheia inteligentă cu care poți preîncălzi mașina în timp ce îți bei cafeaua în diminețile friguroase, de volanul încălzit și de farurile LED adaptive cu asistență la faza lungă. Ultima chestie e foarte practică pe drumurile din România, pentru că îți ajustează automat farurile în așa fel încât să lumineze maxim șoseaua, dar își schimbă poziția când sunt alte mașini în față, ca să nu incomodeze.

BMW X3 e genul de mașină care îți pune la dispoziție absolut toate piesele necesare pentru a-ți construi mașina ta. Are 2 profiluri pentru șofer: dacă ești suficient de darnic încât să împarți mașina (duamneajutor) cu partenerul de viață, mașina se metamorfozează după chipul și asemănarea ta. Scaunul se mută fix în poziția necesară, posturile de radio și ordinea widgeturilor de pe display își reiau locul decis de tine. Ba chiar și parfumul ambiental își reia setările preferate de șoferul selectat. Da, ați citit bine, BMW X3 e un răsfăț al simțurilor. Cu 2 mini-doze inserate în torpedou, parfumul este difuzat controlat în habitaclu prin sistemul de climatizare, iar din setările mașinii poți alege aroma preferată și intensitatea. Acum că stau să mă gândesc, m-am simțit la fel de acasă în X3 ca în propria sufragerie: cozy și în siguranță, cu un încărcător Qi la îndemână, bucurându-mă de o activitate care îmi place și muzică bună prin boxele harman/kardon. 

Pentru necunoscători sau hateri, locul de la volan pare un centru de comandă cu mult prea multe briz brizuri, butonașe, butoane, rotițe și ecrane. Așa credeam și eu, până să înțeleg cât de firesc funcționează absolut fiecare dotare. Până acum am fost un inamic declarat al sistemelor pseudo-autonome, acel pilot automat care ar trebui, dar aproape niciodată nu reușește să îți țină viteza constantă și mașina între marcajele benzii – și vorbim aici de teste simple pe autostradă, nu pe Pârâul Rece. Mai nou, și mașinile entry-level au aceste “noi tehnologii”, în mare parte deoarece altfel sunt depunctate la testul NCAP.

Dar sistemele BMW chiar funcționează. Nu țipă, nu urlă, nu te bruschează – pur și simplu își fac treaba impecabil, fie că e vorba de păstrarea unei distanțe constante față de mașina din față sau de frânarea de urgență. Și vorbesc de un test care a inclus și virajele de pe Valea Oltului, nu doar autostrada.

Consola este o operă de artă tehnologică. Materialele premium nu sunt o noutate pentru mașinile din această clasă – însă felul în care sunt îmbinate…ei bine, aici se vede cât de bine este înțeleasă profunzimea șofatului. X3 vine cu un “tablou” perfect echilibrat și deloc monoton, care îți răsfață privirea și atingerea. Butoane de plastic alăturate unora de aluminiu satinat, detalii care rup monotonia împreună un iluminat discret care mângâie retina – un exemplu reușit de form&function. Rotița de volum a supraviețuit modernizării, chiar dacă este dublată de butoanele de pe volan și triplată de noile gesture-controls. Un alt supraviețuitor este controllerul iDrive, rotița care e pusă la loc de cinste lângă schimbătorul de viteze, pe o suprafață de aluminiu satinat cu inserții. Displayul este tactil și cred că e important să menționez că păstrează nivelul calitativ, așa că nu am avut probleme purtând ochelarii de soare polarizați.

Știu, trebuie să trec la treburi serioase și să spun cum stă mașina pe drum. Nu vreau să vă pierd timpul: i m p e c a b i l. Motorul diesel de 2993 cm3 pune jos 265CP cu o putere competitivă de 620 Nm. Suspensia adaptivă și opțiunea cu frânele mărite din pachetul M îți pun la dispoziție tot ce ai nevoie ca să scoți ce-i mai bun din mașină. Transmisie automată Steptronic sport le pune pe toate cap la cap și distribuie ideal puterea printr-o etajare bună a celor 8 trepte de viteză.

În timp ce modul Sport îți oferă tot ce-i mai interesant la X3 – amnezia de SUV, adică uiți ce mașină conduci și ai parte de thrills, mârâit de evacuare, demaraj și precizie – modul Adaptive e smooth. Face exact ce îi promite denumirea: se adaptează stilului tău de condus și suprafeței de rulare, în așa fel încât orice schimbare a setărilor este insesizabilă.

M-am jucat puțin și cu modul Eco Pro. Jucat este cuvântul potrivit, pentru că în modul “salvați pădurile” zona din meniu “My Vehicle” te provoacă să obții 5 steluțe la Anticipare și Accelerare. Asta înseamnă să conduci ca o băbuță până la piață, să frânezi cât mai lin și să accelerezi pe măsură. În bord ne arăta și câți kilometri a salvat Tudor ca să îi pot eu măcelări apoi în modul Sport. Consumul  overall m-a cucerit definitiv: 6.7 pe drumuri virajate în modul Sport și 7.6 pe autostradă, fără menajamente. Rezervorul mărit are 68l și mi-a fost suficient pentru o excursie prin țară de 4 zile, fără griji. 

Ca să nu ziceți că am lăudat mașina prea tare (deși fix asta am făcut), o chestie care nu mi s-a părut perfectă a fost raza de bracare, pentru că în acele de păr X3 vira foarte greu, fiind necesare 2 ture de volan complete. (încercare puerilă de a găsi o bilă neagră – chiar și așa X3 e mașina perfectă pentru mine).

În final, am rămas cu impresia că am început în sfârșit să înțeleg cum ar trebui să fie un SUV: o mașină sexy, dar robustă, agilă dar economică, spațioasă și confortabilă într-un spațiu cât mai puțin exuberant. Pentru că X3 e o mașină versatilă cu un profil maleabil, nu văd proprietarul ideal ca fiind neapărat dintr-o anumită categorie de vârstă sau lifestyle – trebuie doar să aibă 80.000 euro pentru tot ce am povestit mai sus.

Înainte să vă bucurați de galeria foto de mai jos, vreau să mai zic ceva de culoarea mașinii. Când eram copil, vedeam pe străzi 4 culori: gri, albastru închis, roșu și, mai rar, negru. Restul erau exotice. Firesc, am ajuns acum în extrema cealaltă, cu o întreagă paletă de galben, portocaliu, verde brotăcel sau albastru azur. Înainte de testul cu X3 aș fi zis că am niște rețineri în felul în care aș putea să scot în evidență o mașină într-o culoare atât de banală precum un gri metalizat. Ce greșeală! Argintiul Glacier este ca o piele de cameleon, care preia subtil reflecțiile cerului în cele mai frumoase nuanțe de albastru.

I’m in love…mulțumesc BMW România.