Două lucruri mi-au venit în minte din primii kilometri la volanul lui Mini Cooper S Cabrio – tetris și karting. Primul, pentru că până să pleci la drum trebuie să reușești să pui toate bagajele în mașină. Și vă spun cu mâna pe inimă că tetrisul din frigider e pistol cu apă pe lângă invențiile pe care a trebuit să le fac ca să îmi încapă și hainele, și geanta cu casca de raliu, și combinezonul în Mini. Ba chiar am și sacrificat un pepene galben pentru mașina asta, pentru că nu mai aveam unde să îl pun – dar stați fără grijă, am făcut loc pentru câteva sticle de vin de la crama Thesaurus, care mi-a servit ca background pentru fotografiile de mai jos.
Combinația de culori e bloody brilliant, cum s-ar zice: Caroserie British Green cu interior de piele Chester Brown, slăbiciunea mea pentru orice, de la mașini, agende, poșete, portofele și orice altceva poate fi produs din piele. Nu doar că mi se pare cea mai bună alegere din lume pentru interiorul unei mașinii, dar pielea din Mini mi s-a părut și suficient de robustă încât să nu se uzeze/zgârie/murdărească rapid. Într-un fel e firesc, englezii sunt mai practici, își configurează mașinile în așa fel încât să se poată urca cu cizmele murdare de noroi când se întorc de la vânătoare. Bine, pușca o lași acolo, că sigur nu încape în portbagaj… Și pentru că tot sunt fan piele, îmi permit să fac o comparație onestă cu Alfa Romeo Stelvio, care venise cu un interior din cea mai fină piele pe care am văzut-o până acum pe o mașină “normală” – poate pentru că italienii sunt mai comozi și nu își murdăresc loaferii când merg la brunch pe malul lacului…
Revenind la experiența din interiorul lui BMW, pardon, al lui Mini Cooper S – brandul Mini beneficiază de tehnologia BMW, ceea ce îl aduce pe picior de egalitate cu orice alternativă “convențională” de pe piață. Vine cu Driving Assistant (include toate sistemele de la frânare de urgență, detectare limite de viteză până la pilot automat activ care îți și păstrează banda sau distanța față de mașina din fața ta), control automat al farurilor adaptive LED, monitorizare a presiunii din anvelope, senzor de ploaie, Apple CarPlay și diverse servicii precum BMW Remote sau Concierge – o parte sunt dotări standard, o parte sunt opționale, dar toate sunt deja convenționale pentru așteptările unei mașini noi în 2020. Chiar mă gândeam că azi, în era smartphone-urilor, aproape nimeni nu citește știrile direct din mașină, lucru pe care îl poți face cu pachetul Connected Services, care aduce în mașină și esențialul Apple CarPlay.
Totuși, Mini reprezintă fix opusul convenționalului. Este o mașină iconică, cu o personalitate efervescentă – e cât se poate de draguț jocul geometric din interior, cu ceasurile de bord rotunde, designul panoului central sau al butoanelor, inclusiv cele de pe volan, continuate în exterior cu oglinzile și farurile rotunde. Mi-a plăcut tare mult un detaliu: atunci când urci la volan, butonul Start/Stop nu doar că este roșu, dar are un LED roșu care pulsează atunci când calci frâna, ca să nu îl cauți prin altă parte. Restul butoanelor din partea inferioară au un finisaj metalic cromat și îți aduc aminte că ești într-un Cooper “S”, deci măcar mental să te pregătești pentru ce va urma…
Adică mulți kilometri la volanul unui kart – eu m-am îndrăgostit de cât de incredibil de bine stă pe drum Mini Cooper S, cât de rigidă este direcția și cât de diferit poate să se simtă un simplu motor turbo 2.0l pe benzină pe șasiul potrivit. Mini Cooper S este o mașină joasă, scurtă și cu o suspensie atât de rigidă încât pe denivelările de pe autostradă al meu Apple Watch a înregistrat că m-am ridicat în picioare! Are 192CP și 280Nm pe care, la doar 1160kg, îi poți folosi în întregime pe drum, dar nu și atunci când pleci de pe loc – e tracțiune față și are foooarte mult torque steer, ceea ce o face să caute drumul teribil dacă încerci să pleci mai grăbit de pe loc. În schimb, pe viraje Mini Cooper S e superb, iar volanul gros l-aș pune oricând pe Leo. Ah, să nu uit: încă are frână de mână tradițională – puncte bonus!
Modelul testat de mine a venit echipat opțional cu suspensie adaptivă și transmisie Steptronic Sport cu dublu ambreiaj, dotări de 2500 euro obligatorii din punctul meu de vedere, pentru că fără ele experiența condusului ar fi incompletă pe o asemenea mașină. Te îmbie să calci pedala de accelerație, din fericire însă consumul a fost mai rezonabil decât mine și nu a depășit 7.4l/100km, în condițiile unei viteze medii de 74km/h (ceea ce e acceptabil în combinația autostradă + DN). Oricum, e o plăcere să faci un plin cu 170 de lei, atâta doar că îl faci mai des. [insert tricou faci cat poti]
A fost distractiv să învăț să îl decapotez pe Mini – soft top-ul se poate modifica în mers până la 30km/h, însă trebuie să ai grijă ca separatorul din portbagaj să fie fixat în poziția cea mai de jos. Dar pentru că eu îndesasem gențile cu mare talent, una dintre ele împingea puțin senzorul care nu mă lăsa să decapotez, astfel că a trebuit să trag pe dreapta să mai improvizez puțin. Chiar și cu plafonul montat, lipsa stâlpului central și geamurile mari din față fac din Mini o mașină care pare extrem de spațioasă – tot ce mi-aș dori acum este să ajung la acel nivel de organizare și eficientizare încât chiar să pot conviețui cu un Mini Cooper S Cabrio…
În loc de concluzie, vă spun doar că e prima decapotabilă în care s-a plimbat mama mea, și i-a plăcut atât de mult încât mi-a spus că asta este mașina pe care și-o dorește la bătrânețe, când o să încep să câștig și eu bani din raliuri – mai exact, am ca obiectiv vreo 45.000 euro, pentru că atâta costă Mini Cooper S Cabrio în configurația condusă de mine pentru acest test.