Ultimul festival. Ultima baie în mare. Ultima bere băută cu picioarele în nisip…Sfârșitul verii e ca un rollercoaster care, exact atunci când ți se pare că se va opri, o ia și mai repede la vale. În toată agitația asta a călătoriilor, a bagajelor nedesfăcute, a suvenirurilor luate de prin cine știe ce colț de plajă (chiar, voi plecați cu pietre de pe plajă? :)) ) amestecate cu mailuri, deadline-uri și mai știu eu ce alte task-uri de birou, eu am câteva refugii – unul este al meu Leo, despre care nu ascund niciodată că m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de marca Seat.

Așadar, ca un superfan adevărat, m-am entuziasmat foarte tare când m-am văzut față în față cu portocala mecanică Arona, protagonista acestei povești. Silueta inconfundabilă și ochii fermecători îmi șopteau “hai să fugim din oraș”, dar agenda spunea “dacă nu termini ce ai de făcut, iar lucrezi noaptea la raliu”…Așa că am convenit să ieșim în oraș, că tot nu mai văzusem Bucureștiul de mult. În caz că am luat-o prea pe arătură cu metaforele, ce vreau să spun este că mie mi se pare impecabilă și extrem de atractivă coerența dintre liniile structurale ale caroseriei și interiorul noii generații de Seat-uri, farurile full LED fiind un fel de cheie de boltă care închid o arhitectură aproape perfectă.

Arona este totuși ca o operă deconstructivistă – o parte din ea păstrează imaginea inițială, însă produsul final are un makeover “hipsteresc”, modern și curajos. Designul “ascuțit” al Seat-ului se termină brutal, dar plăcut, în pragurile și decorațiunile masive de plastic negru din zona inferioară a barelor, în timp ce stâlpii și plafonul își schimbă culoarea într-un gri industrial, separat printr-un detaliu embosat. Îmi inspiră genul acela de restaurare prin care se păstrează parțial o clădire veche, adăugând intenționat o extensie din materiale moderne, constrastante.

Spre deosebire de Ibiza, Arona chiar poate să poarte jante pe 18” prin oraș fără ca șoferul să strângă din dinți la fiecare gropiță, cu gândul că iar face pană (credeți-mă, contează o mică diferență dintre anvelopele 215/45 R18 față de 215/40 R18 cât este specificat la Ibiza). Cu o gardă la sol de 190mm (15mm mai mult ca ante-menționata), ai putea chiar să stai relaxat. Așadar, ca look exterior, i-aș da nota 10. 

Senzația este că mașina asta te inspiră la aventură, dar cu câteva (destul de multe) gadgeturi care să te mențină conectat. Când am deschis portiera, m-au întâmpinat dotările deja cunoscute ale gamei Seat, cu ceva îmbunătățiri: un display de 8” cu touch screen super responsive, Apple CarPlay și navigație integrată, un sistem Beats Audio care oferă un sunet foarte echilibrat și plin și, nu în ultimul rând, încărcare wireless QI în compartimentul principal din consola centrală – dotare care cel mai probabil va deveni standard cât mai curând. În portierele din față sunt inserate benzi de lumini ambientale cu LED a căror culoare poate fi ajustată din setări – este fix genul de capriciu simpatic care te face să simți că o anumită mașină îți poartă amprenta.

Modelul pe care l-am avut în test avea motorizarea 1.5 TSI, cutie manuală în 6 trepte cu sistem Start&Stop și acces keyless (Kessy cum îl numește Seat). Cu 150CP, 250Nm cuplu, discuri de frână ventilate pe față și 1147kg masă proprie, Arona FR este agilă, nimic deosebit. Suspensia mai rigidă care vine odată cu echiparea sport îi oferă o mai bună stabilitate, care este însă cumva neutralizată de înălțimea mai mare. You win some, you lose some.

Dar – și aici urmează un mare DAR – titulatura FR nu mai e ce era odată…Odată cu separarea mai clară a Cupra ca brand separat, înțeleg de ce FR a devenit doar alt un pachet de dotări cu o siglă și 5% roșu în interiorul mașinii. Back in the days, când îți doreai o mașină care “să se înfigă” te uitai cu jind la versiunile FR și știai pentru ce scoți mai mulți bani din portofel. Acum, cu minunatul trend de downsizing, chiar și motorizările de 1.0 pot fi “FR”, iar scaunele FR din combinație textil-piele sunt istorie, cele din generația actuală având pur și simplu un alt design cu ceva dungi roșii. Poate că sunt nostalgică, dar am pierdut acea urmă de pedigree sportiv pe care și noi, muritorii, o puteam gusta fără să spargem o bancă și să ne cumpărăm o Cupra.

Cu opțiunea start&stop și dezactivarea a 2 cilindri, mă aștept ca Arona FR să nu consume mai mult de 7l/100km în oraș în cele mai dificile condiții. Specificațiile spun 5,1l/100km consum mixt și 6,3l/100km urban, ceea ce este realist gândindu-mă că al meu Leo scoate 6,5l/100km în urban (Leon FR 2014 1.4TSI 140CP). Nu am scos Arona din oraș prea mult, așadar nu vă pot spune alte cifre.

La capitolul siguranță, cred că este o mașină foarte prietenoasă și dornică să te ajute în cele mai diverse situații. Pe lângă sistemele clasice de stabilitate și control al tracțiunii, are un senzor fain pentru unghiul mort, util pentru schimbarea benzilor în trafic. Hill Hold Control este și el minunat pentru plecările din pantă, pentru că menajează ambreiajul. Arona vine și cu adaptive cruise control, detector de oboseală, detector de pietoni și frânare de urgență în oraș (by the way, am aflat recent într-un test controlat că dacă te răsucești cu un Seat model mai nou, îți oprește automat motorul…RIP donuts). Evident, vine și cu sistemele Isofix și Top Tether pentru scaune de copii, deja standard la mașinile noi.

După cum spuneam, e o mașină gata de aventură… dacă pleci singur până în parc, pentru că rezervorul de 40l și spațiul mic pentru pasagerii din spate nu prea m-au încântat. Pe scurt, am vrut să fac o fotografie faină cu bordul Aronei – am dat în spate la maxim scaunul șoferului și am încercat să mă urc pe bancheta din spate. Doar că nu am mai putut pentru că scaunul era lipit de banchetă. Mai e și chestia că eu compar orice portbagaj de hatchback cu ai mei labradori – care ar fi intrat acolo doar dacă se transformau în bichoni (poza cu rucsacul meu pentru comparație).

Prețul de pornire pentru modelul de bază (1.0 TSI 95CP) este de 14.700 euro (TVA inclus), iar modelul testat de mine este 25.116 euro. Între ele, ai 10.416 euro cu care poți să îți faci de cap în catalogul de opțiuni (musai să luați faruri full LED!) și între versiunile de motorizare.

Nu vreau să fiu hater. Prima mea mașină a fost Ibiza și m-a făcut să mă îndrăgostesc de șofat și de drumurile lungi prin țară. Cred că Arona este exact la fel, doar că adaptată noii generații. Îți conferă o senzație superficială de siguranță a cărei nevoie eu una nu o înțeleg: poate că e vorba de confortul înălțimii mai mari sau a protecțiilor din plastic, sau poate sistemele electronice ne ajută să delegăm unele sarcini unor senzori care nu dau greș. Iar Arona cu motorul 1.5 TSI versiunea FR este o mașină completă, gata de aventură urbană, care nu te-ar dezamăgi nici dacă ai face turul Europei cu ea, iar pentru un cuplu organizat (a se citi – puține bagaje) ar fi exact ce trebuie.

Încep să cred că dacă ultimele review-uri pe care le-am scris ar fi adunate într-o carte, aceasta s-ar numi “În căutarea SUV-ului pierdut”…căutarea continuă, pe data viitoare!

*Mulțumesc Seat România pentru mașină!