Un sezon. 7 raliuri. Poate că nu sună mult, însă mie una mi se pare incredibil cât de multe lucruri am învățat pe propria piele de când am luat startul în martie, la Brașov, la volanul lui Sean D’Or. Știu că pare ciudat că, având alături atât de mulți oameni cu experiență în motorsport, a trebuit să învăț lucrurile pe cont propriu. Însă nu cred că se poate altfel decât așa.

Unul dintre lucrurile cele mai amuzante de care îmi aduc acum aminte cu drag este cum aveam grijă ca mașina de curse să arate impecabil înainte de primul start. Fiecare milimetru de colant să fie aliniat, curat, pus unde trebuie. Orice zgârietură mi se părea de neacceptat. Apoi au venit raliurile pe macadam…Prima ieșire în decor. Apoi al doilea “incident”… La final de sezon mă uit cu satisfacție la fiecare urmă de pe caroserie, la fiecare piesă înlocuită sau reparată și văd un singur lucru: progres. (și un buget pe măsură, dar despre asta revin în curând într-un articol separat).

A rally love story

Ce m-a făcut să mă îndrăgostesc de raliuri este provocarea mentală. Nu am ales motorsportul pentru adrenalină sau pentru senzațiile pe care le am atunci când mașina intră în derapaj. Sunt un control freak. Putere, anduranță, decizii spontane, stăpânire de sine, improvizații, provocări și reușite, limite împinse din ce în ce mai departe – amestecul irezistibil care îmi oferă satisfacția “controlului absolut”. Extremul este noul normal, iar acum caut noi definiții.

În orice caz, am învățat că ORICE ai face, controlul este o iluzie iar lucrurile o pot lua razna oricând. Cel mai important lucru pe care l-am învățat este că umorul poate face diferența dintre succes și eșec, așa că am făcut un top 10 al celor mai funny și neașteptate momente ale sezonului:
1. 30 martie 2017, Brașov. Primul raliu și primii metri cu Sean D’Or. Nimic spectaculos, am terminat raliul cu un amortizor spart pe spate și NU am ieșit ultimele. Cu siguranță se anunța un sezon excelent. :))

2. Prima victimă a sezonului: am “bătut” shakedown-ul la Cluj și am spart radiatorul la fix 20 la oră. M-am gândit că e o idee bună să iau un ac de păr, în urcare, cu frâna de mână. Cu Sandero. Never gonna try that again.

3. Mi-am întrecut frica de condus pe lângă apă tulbure mergând relativ repede (în regim de concurs) pe barajul de la Tarnița – la Transilvania Rally.

4. Săptămâna Raliului Aradului. Aproape toata echipa a avut ghinion. 6 dimineața în ultima zi de recunoașteri, 12 ore până la startul festiv, sună telefonul lui Tudor: știam dinainte să răspundă că era vorba de mașina mea de curse. Mecanicul care o aducea la Arad a adormit la volan și a ajuns într-un șanț. Din fericire, totul a fost ok, mai puțin câteva elemente de caroserie. (cum bugetul a fost practic inexistent în 2017, mi-am dus mașina pe roți de la garaj la fiecare raliu, deși evident mi-aș fi dorit să o urc pe platformă. Promit că în 2018 I will do better). Și azi cred că Giri se face verde-albastru când vede oglinzi portocalii (pentru că bineînțeles, toți avem piticii noștri, iar al meu are oglinzile portocalii – așa că eu am căutat de urgență colant portocaliu, în timp ce echipa căuta chestii esențiale precum aripă, braț, oglindă…).

5. Am rămas fără baterie la intercom cu exact 1 minut înainte de start, pe ultima probă a unui raliu, care era și cea mai lungă (Nadăș, 29 km – la Raliul Aradului).

6. Am vorbit cu GoPro-ul o zi la recunoașteri, pe macadam, cu Leo (atâtea lucruri greșite într-o frază atât de scurtă) pentru că Ioana nu a putut să își ia liber și pentru că nu am avut bani pentru o mașină de recunoașteri mai potrivită pentru macadam – Raliul Moldovei.

7. M-am trezit la shakedown că anvelopele mele de concurs au rămas la garaj – tot cu o zi înainte de raliu, tot la Bacău – Raliul Moldovei.

8. Cel mai satisfăcător podium al sezonului a fost la Raliul Harghitei. Am adus primele puncte la echipă – patru mai exact – după ce doar eu și Giri am reușit să terminăm cu bine. Am înțeles ce înseamnă cu adevărat echipă, cu speranțe, dezamăgiri și reușite.

9. Am sărit afară în primul minut al primei probe la Raliul Iașului și am pierdut 6 minute suspendate peste niște boscheți, DAR am continuat după ce am ieșit cu ajutorul spectatorilor – era etapa la care îmi propusesem să urc pe podium la debutanți. A doua zi am avut una dintre cele mai lungi sărituri de la Cupa DACIA și al treilea timp pe power stage la debutanți. Contrar așteptărilor, nu mi s-a tăiat macaroana și am început să cresc ritmul și mai mult. O strângere de mână din partea unui coleg de la Cupa DACIA valorează mai mult decât orice trofeu. Mulțumesc.

10. Am avut primul sponsor la ultima etapă din 2017 – mulțumesc Michelin! Am căutat vreo oră-jumate un combinezon pentru invitatul meu foarte înalt – primul invitat ever – și am prins la mustață ultima urcare la shakedown. Am aflat ce înseamnă să mergi fără servodirecție 4 probe speciale. Am avut o cutie de pizza cu un ochi desenat în loc de far. Toate bune în încheierea sezonului, la Raliul Sibiului.

Acum că am tras linie la final de an, pot spune același lucru mă atrage către motorsport: a fi în control. Numai că de data asta vorbesc despre controlul progresului personal, conștient, de bucuria fiecărei mici victorii și aventuri și despre dozarea strategică a efortului – în final, despre luciditatea de a avea non-stop ochii ațințiți spre un singur obiectiv: acela de a-mi urma visul și a fi un pilot de raliu.