Concursul de Eleganță Sinaia 2017
Cred că un automobil se desăvârșește în momentul în care își depășește utilitatea, iar esența lui ajunge să se rezume la rolul aparent cel mai simplu – acela de a fi un personaj de admirat, un accesoriu, un obiect de artă, o bijuterie…deseori câte puțin din toate astea.
În final, după ce trecem peste miile de kilometri, peste litrii de ulei schimbați, peste gropile din asfalt, geamantanele cărate, cafelele vărsate pe banchete, iernile friguroase, parcările deszăpezite… și, dacă ești un om normal, rămâi cu amintirile frumoase ale locurilor pe care le-ai văzut, nicidecum cu amintirea “mașinii”. Dacă ești un om cu o ușoară deviație spre lumea auto, atunci rămâi și cu aroma dulce a drumurilor făcute în solitudine. Mirosul benzinei, golul din stomac pe care îl aveai când apăsai pedala de accelerație și felul subtil în care tremura mașina, și tu odată cu ea.
Ești norocos dacă de-a lungul vieții ai avut ocazia să cunoști îndeaproape (a se citi: să conduci) 1-2 mașini care se ridică la rangul de bijuterie. Toate celelalte nu sunt decât ingrediente care te învață să definești cum e pentru tine o mașină cu adevărat elegantă, te ajută să descoperi “comorile” din marea masă de caroserii care ne înconjoară. Desigur, mai cred că o asemenea mașină trebuie să aibă o personalitate compatibilă cu cea a șoferului, iar alegerea ei e subiectivă…ca marile iubiri.
Incursiunea în lumea asta magică m-a făcut să descopăr și să definesc 2 tipuri de mașini cu potențialul de a deveni “mai mult decât un automobil”: mașina-parfum și mașina-bijuterie. Prima e caracterizată de atmosfera pe care ți-o oferă în momentul în care treci la volanul ei. E mai mult un sentiment care te înconjoară, care îți rămâne în simțuri mult timp după ce te-ai dat jos din mașină, exact așa cum un parfum bun rămâne pe piele și după ce îți faci un duș. O asemenea mașină-parfum este pentru mine Fordul Mustang Mach 1 adus la concurs. Nu vă ascund, am recunoscut și în interviul cu cei de la The Car Guys că am un punct slab pentru Mustang-urile vechi.
A doua categorie este genul de mașină cu care te asortezi la fel de atent ca atunci când porți un inel cu diamante și safire sau o rochie pretențioasă. E o piesă de artă pe care nu reușești să o înțelegi în întregime, pentru că rămâne o aură de mister care te vrăjește și te face să o adori așa cum e ea. E mașina pentru care ai vrea să îți cumperi cele mai fine mănuși de piele ca să o conduci pe un ritm de jazz pe care îl fredonezi în minte. Pentru mine, mașina-bijuterie este Jaguarul XJ din 1974, prezent doar la expoziție, într-o hipnotizantă vopsea smarald.
Toate gândurile astea mi-au venit în minte după ce weekendul trecut am ajuns în sfârșit pentru prima dată la Concursul de Eleganță Sinaia, organizat de Retromobil. Evenimentul în versiunea sa contemporană a ajuns în 2017 la a 7-a ediție și are loc în fiecare an pe Domeniul Regal Peleș sub Înaltul Patronaj al Majestății Sale Regelui Mihai I al României. Prima ediție a fost însă organizată acum 83 de ani (!!), adică în 1934, România devenind astfel printre primele țări din lume care au organizat un concurs automobilistic de eleganță.
Dar tabloul e complet doar atunci când ajungi să cunoști “stăpânii” acestor mașini, să afli poveștile celor care le-au găsit, le-au restaurat și le-au răsfățat apoi la evenimente cum este Concursul de Eleganță Sinaia…însă asta rămâne pe data viitoare.