După ce în primele zile pe două roți mi-am făcut “încălzirea” cu vreo 300km prin București și împrejurimi, azi mi-am făcut curaj să fac primul drum mai lung spre Pitești și înapoi (pe drumul vechi), singură. 250km, o tură scurtă dacă vorbim în general de touring, dar lungă pentru a șasea zi de permis.

O să încep cu concluzia: sunt ruptă! Nici după WRC nu am fost așa obosită și amorțită. După o bere rece, urmează o baie caldă, o aspirină și un voltaren pe spate și antebraț, că pare că am stat prea încordată cu mâna pe accelerație. De vină e și vântul lateral, ceva ce nicio școală de șoferi nu îți poate explica.

Altfel, e mișto rău cum simți drumul pe motor. Satele la început de toamnă miros a ardei copt și a struguri, peisajul curge mai domol și observ lucruri pe care nu le mai vedeam de la volan. Păcat că în continuare suntem prima țară din Europa la victime pe șosele. 

Șoferii de TIR merg pe haiducie cu 80-90 km/h în sate fără niciun stres și încă se iese cu spatele din curte în drumurile județene. Nici infrastructura nu ne ajută deloc, pe motor vezi mult mai bine cât de praf e asfaltul și cum ies camioanele pline de noroi de pe șantiere, dar și cât de mulți stau pe telefon atunci când ar trebui să se asigure în intersecții. Eu am mers super precaut, mă ajută mult cei 15 ani de condus defensiv, faptul că văd trasele și știu să citesc drumul – dar avem nevoie urgentă de măsuri serioase ca să fim în siguranță pe șosea.

Probabil o să mă tot repet, dar mă felicit că am ales BMW F800GS. E confortabil, stabil, manevrabil și are câteva opțiuni care îmi plac mult, cum ar fi quick shifterul și faptul că semnalizarea se oprește singură după ce am luat virajul. 

Azi am luat și prima căzătură, pe loc, într-o parcare cu pietriș care era ușor la deal (short people problems). Nu mă supăr, abia aștept să fac un curs de off-road, că doar GS-ul pentru asta e făcut și nu e un capăt de lume dacă are niște semne de bună purtare.

Am și două lecții învățate azi. 💡 Prima e că niciodată nu mai merg cu rucsac – aveam doar o sticlă de apă și câteva mărunțișuri, dar mă rupe spatele. A doua e că ar trebui să îmi ascult instinctul de pilot: de la început mi s-a părut că îmi “plimbă fața”, dar de abia când am ajuns acasă am verificat presiunea în anvelope și fața avea 1.85…

În funcție de cum mă simt mâine, urmează un drum București – Brașov și probabil încă câteva povești. #DriveYourCourage #makelifearide