Poate că nerăbdarea se datorează faptului că am luat permisul moto de abia în septembrie, dar cert este că nu puteam să las 2025 să se încheie fără să maj fac câțiva kilometri pe două roți. Pe partea greșită a drumului, prima dată în afara României. 

Inițial am vrut să merg cu al meu BMW F 800 GS în sudul Greciei, în Peloponez, dar după o săptămână de dat telefoane și emailuri am ajuns la concluzia că e misiune imposibilă să găsesc de închiriat în România un camper van cu cârlig de remorcare (sau cu garaj suficient de mare). Nu aveam chef de stat în hoteluri la suprapreț (dacă am fi mers cu mașina cu remorcă), iar prognoza meteo cu ploaie aproape că m-a făcut să abandonez cu totul ideea. Ambițioasă cum sunt, am găsit în final o opțiune cu vreme caldă, prietenoasă cu bugetul: Cipru. Compromisul a fost că GS-ul a rămas acasă (hibernează la Automobile Bavaria) și a trebuit să îmi închiriez motocicletă, o dorință excesiv de scumpă indiferent de destinația aleasă. 

Pentru că înălțimea și lipsa de experiență nu mă ajută, criteriul după care am căutat motocicletă a fost înălțimea șeii, mai exact orice sub 800 mm. Așa se face că două zile am experimentat acest sport tourer din poze, adică Honda CBF 600. Simpatică mașinărie, ne-am înțeles bine în cele două zile de plimbare, dar și mai simpatici sunt proprietarii Anemayia rental din Larnaca, un domn grec și soția româncă, ospitalieri și pregătiți să ne ajute cu orice am avut nevoie, de la recomandări de trasee la transfer aeroport și mașină la preț bun pentru Florin (eu nu iau încă pasageri pe motor, iar el și-a propus să își ia A-ul anul ăsta). Au de închiriat și motociclete noi, inclusiv BMW 310 GS sau Kawasaki Versys, dacă vă bate gândul de o tură. 

M-am amuzat că 2025 a vrut să plece fix așa cum a fost tot anul: adică cum a vrut el, nu cum voiam eu – pentru că 31 decembrie a fost singura zi cu ploaie în Cipru din săptâmâna asta și, coincidență, prima zi din cele două în care închiriasem motorul. 

Încăpățânată cum sunt, am plecat oricum la plimbare pe la prânz, după ce s-a oprit ploaia, fix pe drumul despre care domnul de la închirieri ne-a spus că nu îl recomandă pentru că nu prea e circulat. Eu văzusem pe Google Maps e un drum secundar îngust, virajat și cu asfalt bun, deci ce putea fi rău? Șoseaua urca spre munte până în Pano Lefkara și a fost într-adevăr ideală pentru plimbare, cu niște peisaje superbe pe care le-aș fi filmat dacă nu aș fi uitat GoPro-ul acasă. Asfaltul începea să se usuce, problema era că în direcția în care mergeam se strângeau alți nori negri. Mai aveam două ace de păr până la intrarea în satul din vârful muntelui, când a început o ploaie torențială. Până să ne dumerim unde putem parca, am lăsat motorul fix pe stradă, la intrarea pe pietonala de la târgul de Crăciun, și m-am ascuns sub o streașină. Panicată, mi-am pus straturile de ploaie pe care mi le-a adus Florin din mașină, deși eram deja udă, în timp ce el râdea de numa pentru că vedea că norii se sparg – în 5 minute era soare din nou. 

Prima zi din 2026 a fost mai bună: soare, cald, dar cu vânt de 40km/h. Am mers până la Limassol, am băut o cafea bună pe faleză, apoi am urcat iar prin munți, printre livezi de măslini și portocali. În total, vreo 300 și ceva de kilometri, o doză bună de energie pentru începutul anului. 

Mi-a plăcut să testez și o altă motocicletă și să mai capăt experiență pe două roți, chiar dacă am stat să mă întreb de ce nu pot să am și eu o vacanță relaxantă, ceva basic, de exemplu la un hotel cu spa. E drept că Honda CBF 600 are vreo 13 ani vechime, deci nu o pot compara cu al meu BMW F 800 GS din 2025. Dar încă o dată m-am felicitat pentru alegerea de a-mi cumpăra o motocicletă nouă, full option. Poate că sunt fițoasă sau comodă, nu-mi pasă, dar mi-au lipsit mult toate dotările de pe GS care îmi fac drumurile simple: semnalizarea care se oprește automat, quick shifter-ul, scărițele mai late, manșoanele încălzite și protejate, navigația cu CarPlay. Nu am nici pe departe suficientă experiență pentru a face review-uri moto, dar ca începătoare pot să vă spun că mi-a plăcut cum a livrat Honda puterea și că a fost manevrabilă pe virajele strânse. Totuși, cursa scurtă a ghidonului mi-a adus aminte de CBR-ul 600 cu care am căzut la școală, în poligon, ceva horror și motivul pentru care nu sunt deloc atrasă de sportive sau orice cu latură sportivă – dar trebuia să o conduc ca să îmi reconfirm preferințele. 

Excursia asta m-a forțat în primul rând să aplic cu sfințenie tot ce am învățat la cursurile de conducere defensivă: capul sus, picioarele corect pe scărițe, atitudine preventivă (în special că în Cipru se circulă invers). La un moment dat am avut un ac de păr abrupt și îngust unde, pentru o secundă cât m-am uitat la parapet, am crezut că nu o să îl iau, dar mi-am repetat să întorc capul spre direcția drumului și am biruit (la mulți ani cu sănătate, domnule Băcilă!). 

Ah, să nu uit, am avut echipament complet, obligatoriu! După atâția ani în combinezon la curse, pentru mine nu există altă variantă, indiferent de vreme și chiar dacă am zburat low-cost cu un singur rucsac. Vorba aia, am îmbrăcat geaca aia mai scumpă de Revelion.