Încă de când am început blogul mi-am asumat că o să scriu poveștile sincer, așa că mi-e imposibil să încep altfel acest articol: cele 4 zile petrecute la volanul lui GLC Coupe m-au ajutat să înțeleg de ce există rivalitatea istorică dintre Mercedes-Benz și BMW. Întâmplarea face să fi avut ocazia să testez suficient de multe modele BMW în ultimii ani, însă primul contact “oficial” (cu scopul de a face review) pe care l-am avut cu brandul Mercedes-Benz a fost luna trecută, când am testat acest GLC 300 EQ Boost 4MATIC Coupe. Și pentru că recent a intrat în familia mea și un (aproape) istoric Baby Benz, străbunicul direct al lui GLC, cu proprietar un super fan Mercedes, pot să vă spun că acest test-drive a fost unul deosebit, plin de informații despre istoricul brandului.

Deloc surprinzător, prima senzație când m-am urcat la volan a fost cea de lux – GLC Coupe este un SUV premium, mediu ca dimensiune, cu finisaje exact cum mi-am imaginat la un Mercedes-Benz: scaune din piele roșu Cranberry cu negru, volan îmbrăcan în piele Nappa, inserții de lemn de stejar în culoarea Anthracite și aluminiu perforat într-un model elegant, completate de o lumină ambientală personalizabilă în mai multe culori. La capitolul aspect, acest GLC Coupe a fost completat cu pachet AMG interior și exterior, elemente exterioare cromate, pasaje de roți evazate numai bune pentru jantele AMG pe 19”, ornamente iluminate pentru praguri.

Evident, dotările sunt cam aceleași la orice model din clasa sa: scaune față ajustabile electric cu memorie, scaune încălzite față-spate, pachet Keyless, încărcare wireless pentru telefon și conexiune compatibilă Apple CarPlay, cameră pentru asistență la parcare, navigație pe un ecran HD, tablou de bord digital, lumini de atenționare în oglinzile laterale (utile în trafic). Însă deja astea sunt detalii destul de des întâlnite, cel mai mult contează să se potrivească cu șoferul. Ei bine, și aici începem povestea cu adevărat…

Întotdeauna m-am întrebat, nefiind familiară cu brandul, de ce naiba schimbătorul de viteze pentru mașinile MB cu cutie automată se află pe maneta din dreapta volanului. Nu de alta, dar m-a prins și o mică ploaie de vară și nu știam de ce nu pornesc ștergătoarele…:) Am aflat cu ocazia asta că toate comenzile ce țin de ștergătoare și lumini sunt poziționate pe maneta din stânga volanului, exact ca la strămoșii săi din anii ’70 (SL, Cobra), ceea ce mi-a dat un prim indiciu despre pedigree-ul mărcii Mercedes-Benz. De asemenea, designul gurilor de aer din bord datează tot de pe vremea SL-ului (R107), în timp ce scaunele electrice au fost introduse la finalul anilor ’70, deodată cu poziția butoanelor pe ușă, care a rămas neschimbată. Cât despre schimbătorul de viteze, are o urmă de istorie prin anii ’50, când “Pontonul” (W120) avea maneta prinsă de coloana de direcție, în dreapta volanului. În plus, modelul contemporan vine dotat cu padele, care sunt foarte utile pentru atunci când vrem să ne bucurăm de un condus sportiv pe drumuri virajate de munte.

Și pentru că tot am adus vorba de condusul sportiv, pachetul AMG vine și cu o suspensie sport, care așteaptă să fie exploatată pe modul Sport din Dynamic Select, de unde poți configura exact cum vrei să se “simtă” mașina ta atunci când o conduci. Eu vă promit că i-am explorat limitele și nu mi s-a părut o configurație sportivă demnă de logo-ul AMG, așa cum îl tot asociem cu Formula 1, dar am început să îmi dau seama și mai bine care este ADN-ul brandului.

GLC Coupe, chiar și în versiunea 300 4MATIC cu motor 2.0 benzină (4 cilindri) turbo și tracțiune integrală, înclină să fie mai blând decât ar trebui să fie un AMG, fie el și “doar” pachet, cu pasagerii și felul în care simt forțele gravitaționale pe viraje. Are o masă proprie deloc neglijabilă de 1,8 tone, iar cei 258 CP și 370 Nm o fac să ajungă de la 0-100km/h în 6.3 sec – nu-i mult, dar nici puțin în clasa lui. Oricum, nu pot să îi reproșez demarajul, care este ajutat la turații joase și de motorul electric de 14 CP, dar pur și simplu cred că dinamica pe viraje este prea cumsecade – GLC Coupe e o mașină care te poartă în brațe confortabil și silențios, te ajută să faci depășiri fără prea mult efort și fără să trezești copilotul, dar nu îți oferă fluturii ăia în stomac de care unii dintre noi avem nevoie atunci când punem orice mașină pe modul “Sport”. Senzația asta de comportament elegant pe șosea se datorează și suspensiei multi-link independente față-spate, o suspensie extrem de robustă și – din nou – versatilă. Mi-ar plăcea însă să îmi confirm odată că versiunea AMG GLC V8 este din alt film, unul mai apropiat sufletului meu automobilistic.

Revenind la mașina testată de mine, a venit în versiunea mild-hybrid numită EQ Boost, care oferă un plus de confort în oraș, la repornirea motorului la semafor, dar și o economie de combustibil la viteze de “croazieră” pe autostradă, atunci când apare acel mers tip “coasting” sau “sailing”, cum o denumesc cei de la Mercedes. De altfel, este o mașină ideală pentru familii, având foarte mult spațiu atât pentru pasagerii din spate, cât și pentru toate bagajele lor. Însă dotarea care mi-a plăcut cel mai mult – dar mult, mult! – sunt farurile Multibeam LED care reacționează individual în funcție de drum și se deschid/închid ca o cortină în funcție de oamenii sau mașinile observate în raza de acțiune. Poate că ați reținut deja din poveștile anterioare că eu sunt liliac la volan, așa că orice sistem care face din noapte zi nu doar că e binevenit, dar este evaluat temeinic.

GLC a crescut și s-a maturizat, moștenind bagajul de opționale și “bunele maniere” ale arborelui genealogic. Baby Benz, predecesorul C Klasse și, implicit, al GLC, a fost cel mai mic model Mercedes-Benz pe vremea lui, dar venea dotat standard cu suspensie multi-link pe spate, oglindă electrică pe dreapta și mai multe opționale, dintre care amintesc: geamuri electrice, scaune încălzite și reglabile electric, trapă electrică cu 2 poziții, ștergătoare la faruri, cruise control, cutie automată în 4 trepte, ABS și diferențial autoblocant – un standard ridicat impus de Mercedes încă din anii ’80.

Cred că mașinile Mercedes-Benz sunt, cu mici excepții, dedicate unor șoferi care își doresc puțin din toate – versatilitate, eleganță, confort, siguranță și, puțin presărat deasupra, sportivitate. Vorbim de mașini complete, complexe, care te bucură în egală măsură de drumuri de munte sau pe bulevarde aglomerate – esențială este simbioza cu șoferul, care trebuie să fie în egală măsură deschis unor multitudini de experiențe senzoriale și, de ce nu, culturale, astfel încât să nu simtă lipsa unui anumit stil de viață. Eu așa aș vedea proprietarul ideal de Mercedes-Benz, în timp ce un BMW ar fi mai degrabă potrivit pentru un șofer cu o abordare minimalistă, cu un stil de viață mai sportiv și o idee mai practic. Desigur, e doar o variantă de avatar a șoferului ideal, construită în baza a felului în care am experimentat eu până acum cele două branduri. Mai mult, eu de multe ori nici măcar nu le-aș vedea concurente directe, ci mai degrabă aș compara personalitatea lui GLC Coupe cu cea a lui Alfa Romeo Stelvio, în timp ce BMW X3 l-aș măsura cu Jeep sau Seat Ateca Cupra. Dar publicul savurează prezența în arenă a celor doi giganți, așa că nu voi continua cu scenariile cu personaje “underdog”.

În final, GLC Coupe are șarm și o istorie semnificativă în spate care îl face să fie unul dintre cele mai de succes modele Mercedes-Benz de pe piață – un smooth criminal, cu verigheta “uitată” în buzunar.