E una din zilele alea în care nu vrei să te miști de sub plapumă, darămite să ieși din casă. Mersul pe stradă e o adevărată probă a reflexelor cu atâta zăpadă și gheață care se topesc, dar soarele care mai iese dintre nori te îmbie să pleci în căutarea unei oaze de liniște ca să te poți bucura din plin de liniște și de primele semne de primăvară. Realitatea este că mulți dintre noi stăm acum cu ochii în diverse ecrane și ne facem că lucrăm, în timp ce de fapt ne uităm la pozele astea faine cu Vitara și ne gândim cum să evadăm mai repede din oraș…

Căutarea SUV-ului pierdut m-a adus de data asta la volanul unui Suzuki Vitara AllGrip nou-nouț, cu motorizare de 1.4 Boosterjet și cutie manuală în 6 trepte. Mașina avea doar 60 de km la bord, deci am putut să trăiesc experiența unui nou proprietar, cu o doză de obiectivitate în plus.

Suzuki nu e o mașină complexă, dar asta nu e neapărat un lucru rău. În mod particular, Vitara e exact genul de mașină care nu îți cere prea multe, dar îți oferă exact ce ai nevoie pentru un preț corect. E un SUV entry-level cu linii de design inedite ale caroseriei, care reușesc să îi ofere o aparență jucăușă și în același timp impunătoare. Cumva, nu știi exact la ce să te aștepți, pentru că din exterior pare mai fancy decât este cu adevărat overall, indiferent de extraopțiunile pe care le alegi. Dacă exteriorului i-aș da lejer nota 9 cu vopseaua asta galbenă care te costă în plus 800 euro (fac ca profesorii ăia enervanți din facultate – 10 e doar pentru Seat), interiorul este surprinzător de funcțional desenat.

Odată ce te urci la volan, senzația este că totul este exagerat de simplist proiectat: de la liniile consolei centrale, la culori și materiale, până la multitudinea de “cerculețe” (ceasurile din bord, gurile de aerisire, capătul schimbătorului de viteze, selectorul de tracțiune), nu am regăsit continuarea liniilor și cromaticii dinamice ale carosieriei. E un contrast ciudat în interior, poate că din pricina calității materialelor și nu neapărat din punct de vedere cromatic: plasticul negru și elementele cromate par mai degrabă brutale, iar împreună cu tapițeria textilă neagră cu cusături albe (ok de altfel) și scaunele fără suport lateral îmi aduc mai degrabă senzația de interior de pick-up. În aceeași gamă întră și cheia, care pare neclintită de progresul tehnologic, laolaltă cu priza și portul USB înfipte deloc subtil în “buzunarul” consolei centrale.

DAR – și aici urmează o concluzie importantă – asta nu e neapărat rău. Lucrurile astea nu le mai observi când scaunele sunt încălzite și tu te îndrepți spre o vale fără semnal la telefon, în care să te bucuri de câteva clipe de liniște în natură. Așa cum am spus, nu e o mașină complexă, iar asta este exact ce caută o anumită categorie de șoferi. Tata, de exemplu, conduce un Hyundai Tucson vechi de vreo 12 ani și nu dă doi bani pe displayurile LCD super-responsive sau pe sistemele semi-autonome de asistență la frânare, avertizare la depășirea benzii sau alte invenții. Pe principiul “cu cât ai mai puțină tehnologie, cu atât sunt șanse mai mici ca ceva să se strice”, Vitara cu transmisie integrală este perfectă pentru evadat din birou. Într-un fel, e hygge. E drept, s-ar putea să nici nu vezi unele “dotări” – de exemplu LCD-ul color nu se vede bine din poziția șoferului dacă ai ochelari polarizați, însă am reușit să conectez fără probleme telefonul la mașină și să ascult și muzică așa. 

La capitolul siguranță, iar am de zis una caldă și una rece. Pe de o parte, la capitolul dotări standard (pentru că în această clasă entry-level te uiți pe ce dai fiecare bănuț) ai sistemul ISOFIX și airbaguri frontale, laterale, cortină și pentru genunchi (la șofer) și alte câteva dotări care în mod normal sunt norma. Îți și monitorizează presiunea în pneuri, chiar și în pachetul Cool, cel de bază)- chestiune căreia eu îi acord multă importanță pentru că este o regulă de bază a conducerii defensive.

Pachetul Passion cu care era echipat modelul pe care l-am testat vine și cu sistem de menținere a benzii, niște senzori care recunosc semnele de circulație pentru a ți le afișa pe bord și cu frânare asistată. Doar că nu prea funcționează…de ținut a ținut banda pe autostradă, unde marcajele sunt făcute cu simț de răspundere, însă ce m-a dezamăgit cu adevărat a fost frânarea asistată. E un fel de frânare de urgență, care te încetinește când simte că te apropii prea mult de mașina din față, în timp ce evident țipă la tine o luminiță roșie din bord. În traficul din București părea că acest senzor e chiar exagerat de precaut, dar nu prea l-am băgat în seamă. Însă pe traficul de pe Cheia era să remodelez fața mașinii, testând timpul/distanța de reacție a acestui sistem în condiții de mers bară la bară, în parametrii sugerați de manualul mașinii. 

Din nou, detaliile în acest caz nu fac diferența, nici în cazul bugetului (pentru că nu te costă foarte mult, pachetul all inclusive Luxus fiind 24.000 euro cu tot cu TVA, iar cel pe care l-am testat eu este 19.000 euro), dar nici în ceea ce privește experiența la volan, care este chiar una plăcută. Cu 220Nm și 140CP, motorul de 1.4 de pe Vitara are aceeași specificație cu al meu Leo și tot atâtea kilograme. Nu e la fel de agresivă, dar nici nu te lasă la greu în depășiri. E exact ce te-ai aștepta să fie în clasa ei. 

Din păcate, Vitara ascunde un dealbreaker – ceva peste care eu nu am putut trece. Consumul mediu depășește cu mult cifrele specificate în fișa mașinii. Am sărit efectiv în sus de bucurie când a ajuns la 9.9 l/100km fix înainte să ajungem din București în Brașov (drum de referință în multe teste de-ale mele). La vale, venind pe Cheia spre București cu modul Eco activat și AC oprit, am ajuns chiar la un “record” de 8.2l/100km după un test de 440km – mult peste 5.5l/100km promis în specificații… E păcat – am verificat pe forumuri și este o problemă întâlnită la acest model. Dacă în cazul extraopțiunilor aș înțelege oricând un compromis din dorința de a păstra un echilibru corect între aspect (senzația aia când te uiți la mașină după ce ai parcat-o și ți se pare că e cea mai frumoasă din parcare), versatilitatea experienței la volan și buget, în cazul consumului Vitara nu este deloc competitivă.

Punctul forte rămâne totuși aspectul exterior și ideea de aventură la care te îmbie: e o mașină cu care poți liniștit să o iei pe drumul mai puțin circulat, fie el și prin mijlocul unui câmp sau peste un pârâu de munte (atâta timp cât ai anvelopele potrivite). Bifează fără probleme și “Utility-ul” din SUV pentru că nu îți va fi milă să cari butoaie cu varză sau lăzi cu struguri în el. “Sport” devine odată cu un șofer care înțelege ce înseamnă să te bucuri de drumurile de munte respectând normele de siguranță și legile. Iar “Vehicul” funcțional este pentru cel puțin 10 ani, pentru că Autonet îți oferă 3+7 ani garanție extinsă pentru motor și transmisie. Așadar “Time to Play” cu Vitara, merită încercată cu încredere.