Exact acum un an, la Transilvania Rally 2015, învățam cum se face dictarea de raliu și ce ar trebui să facă un copilot.

Iar acum, aparent, am reușit să învăț și să evoluez suficient de mult pentru a fi upgradată de la Dacia la Mitsubishi. Sau cel puțin așa m-a anunțat GG la telefon, când m-a întrebat dacă vreau să stau în dreapta lui Lucian Preda, într-un Mitsubishi Evo IX de clasa 11.

Trebuie să încep cu un mare Mulțumesc! pentru Lucian. Povestea lui Predator, așa cum îi spun apropiații, a început încă din 1990, la volanul unei Dacii 1310. El, ca mulți dintre oamenii valoroși pe care am avut onoarea să îi cunosc în motorsport, a crescut în Cupa Dacia veche, așa cum o numește el. Acum, după numeroase podiumuri obținute, printre care se numără mai multe titluri de vicecampion național, a ales să concureze cu un Mitsubishi Evo de clasa 11. Cum a spus în glumă – ei, dinozaurii, aleg să își continue pasiunea fie la istorice, fie la clasa 11.

Pentru a fi pe înțelesul tuturor, clasa 11 include mașinile cu omologare expirată și/sau echipamente sau componente neomologate/cu omologare expirată. Mașinile sunt mai mult sau mai puțin un colaj făcut după stilul, sufletul și bugetul fiecărui pilot, cu diferite specificații și setări care pot să difere de variantele omologate.

Primul contact cu mașina l-am avut la încolonarea pentru startul festiv, când, în drumul scurt dintre Polus Center și Piața Unirii, Lucian mi-a explicat ce face fiecare buton din mașină. Față de micuțul Logan sau Sandero, m-am simțit brusc ca într-o scenă din Star Trek și recunosc că am privit puțin neîncrezătoare zecile de cabluri de la picioarele mele.

Au urmat apoi sfaturile colegilor de raliu care, uimiți poate de promovarea mea în categoria greilor, m-au avertizat că ritmul este mult mai ridicat decât cel cu care eram obișnuită. Nu pot să spun decât că nu mi-a fost nicio clipă frică, iar asta se datorează calmului desăvârșit și generozității cu care Lucian îmi dădea feedback obiectiv după fiecare probă pe care am dictat-o. Viteza mare nu mi-a fost deloc un impediment, iar capacitatea de frânare a mașinii pe acele de păr de la sfârșitul PS Beliș m-au făcut să înțeleg de ce mașina asta e atât de mișto.

Provocarea adevărată rămâne la nivel de încredere reciprocă, așa că vreau să vă povestesc ce nu se vede de afară despre relația pilot-copilot. Copilotul este un fel de suport organizatorico-moral al pilotului. În mod normal, un echipaj se sudează de-a lungul multor kilometri parcurși împreună, copilotul ajungând să citească starea mentală a pilotului înainte și în timpul cursei, iar pilotul având încredere deplină în ce i se dictează. Desigur, în cazul echipajului nostru, obiectivul a fost să terminăm cu bine cursa, fără vreo miză anume în afară de oportunitatea mea de a învăța de la Predator și a lui de a-și testa adaptabilitatea într-o situație neobișnuită.

Cât despre experiența mea, lista de responsabilități s-a rezumat la:

• Preluarea documentelor raliului (roadbook, regulament, colante cu numere pentru mașina de recunoaștere și cea de curse, ecusoane, goodie bags) și a GPS-ului.

• Cunoașterea în detaliu a regulamentelor

• Configurarea programului de recunoașteri, parcurgerea probelor și scrierea/verificarea dictării, apoi copierea ei pe curat pentru cursă (nu toți fac asta, însă pentru mine este o metodă foarte bună de a-mi structura cât se poate de exact proba în minte și de a sublinia posibilele capcane sau zone periculoase/rapide/dificil de dictat). Până aici m-am descurcat.

• Calcularea necesarului de combustibil pentru cele două zile de raliu și păstrarea legăturii cu echipa tehnică pentru alimentarea suplimentară(lucru nou pentru mine, Mitsubishi-ul nostru consumând aproximativ 1l/km de probă specială). Ei bine, aici a fost greșeala nr.1: de grabă sau emoție, am calculat greșit ora la care trebuia să ne întâlnim cu mecanicul. Asta + traficul de la ieșirea din Cluj prin Florești = am așteptat 20 de minute, ajungând la limită la următoarea probă specială. Din fericire, a doua zi am nimerit ora. Din nefericire, mecanicul nu a mai găsit locul de întâlnire. Dar totul e bine când se termină cu bine, right?

• Parcurgerea cu exactitate a traseului specificat în roadbook pentru a ajunge dintr-un punct în altul (de la parcul de service la probele speciale sau de la o probă la alta). Da, și aici am greșit o intersecție și ne-am întors vreo 100m. Și nu oriunde, ci în zona Shakedown-ului, pe unde mai trecusem de vreo 7 ori…

• Calcularea timpului de etapă și pontarea la timp (la minutul nostru) în diferitele puncte de control orar. De data asta am stat bine cu calculele.

• Dictarea efectivă a probelor… Aici sunt multe de vorbit (haha, got that?) despre concentrare, percepere similară a traseului de către cei doi membri ai echipajului, intonație, iar concentrare (să nu dictez prea repede și prea mult deodată, să nu rămân în urmă). Pot însă să spun cu bucurie că am eliminat greșelile de la o probă la alta, ultimele două probe fiind foarte bune.

Dacă în locul meu ar fi fost Cristian Baciucu, cealaltă jumătate a echipajului Eurolines Racing Team, lista ar fi fost (posibil) completată de: rezervarea locurilor de cazare pentru echipaj+echipă tehnică, diferite setări în mașina de curse (cameră video, ALS, activarea/dezactivarea diferitelor opțiuni, chestii tehnice pe care încă nu mi le-am însușit), păstrarea legăturii cu fotografii pentru conținut foto-video după fiecare etapă. Nu în ultimul rând, Cristi a avut sarcina ingrată de a ne supraveghea și încuraja de la distanță, deși știu că și-ar fi dorit să fie în mașina de curse.

După un raliu în care am făcut aproape toate greșelile pe care le putea face un copilot și, cel mai important, am învățat extrem de multe, mă inspir acum uitându-mă la cupa pe care am primit-o când am urcat pe podium cu enorm de multă bucurie. Și nu oriunde, ci chiar pe locul I de la clasa 11.

Adevărul este că de abia acum, la Transilvania Rally 2016, am mai făcut un pas pentru a învăța ce înseamnă să fii copilot. Și asta cu siguranță mă va face un pilot mai bun, atunci când voi reuși să trec pe partea corectă (pentru mine) a Daciei Sandero pe care o construiesc acum pentru raliuri.