#DriveYourCourage

Despre „azi”

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin
Share on twitter
Share on pinterest

Azi a fost despre finalul unui sezon frumos – un 2019 greu, dar cu multe împliniri și lecții. M-am bucurat de o zi de toamnă blândă la volanul lui Sean D’Or, alături de invitați speciali care au descoperit pentru prima dată ce înseamnă să intri în rolul copilotului, cu ocazia Trofeului Super Rally București. Mi-au stat în dreapta Vladimir Drăghia și Corina Caragea – m-am bucurat enorm să văd cum și-au transformat emoțiile și ezitarea într-un entuziasm copleșitor, care i-a făcut să refrazeze “dar o să mergi mai încet, nu-i așa?” în “ hai, hai, dă-i!”. Bibi Michelin a aprobat tăcut și s-a bucurat încă o dată că motorsportul ne unește prin pasiunea pentru mașini, iar noi am povestit în continuare despre ce înseamnă să fii un șofer responsabil și cum ne putem îmbunătăți siguranța în trafic.

Azi a fost despre noi începuturi. Pentru că “cel mai special” dintre invitați a fost mama mea, care mi-a stat pentru prima dată în dreapta în mașina de curse. De fapt, a fost pentru prima dată într-o mașină de curse. Din 2015 de când m-am apucat de raliuri, mama a trecut treptat prin mai multe momente: inițial nu a vrut să vină la raliu și se perpelea acasă, uitându-se pe timpii live de pe probele speciale; apoi, a ales să vină să mă susțină la fiecare raliu și să stea în parcul de service, unde afla mai repede care era statusul nostru pe probe; anul trecut a mers pe o probă specială pentru prima dată și a trăit emoțiile unui spectator de raliu. În final, azi dimineață, complet nepregătită, Diana a luat-o pe sus pe mama din parcul de service (unde mă ajuta cu partea de ospitalitate) și a îmbrăcat-o în combinezon, i-a pus casca pe cap și a legat-o în centuri. Ce a ieșit puteți vedea în video-ul de mai jos, pentru că îmi e greu să cuprind în cuvinte cât de recunoscătoare sunt pentru acest moment. Dar ca să încerc să explic, mama nu îmi spune aproape niciodată “Cristiana” – îmi spune așa doar când e ceva foarte serios la mijloc. [vc_video link=”https://youtu.be/4wrWtpUYNV4″ align=”center”]Azi este și despre bucuria de a trăi – de a fi viu și în putere și de a putea lua orice decizie către visul tău. Așa cum ar trebui să fie în fiecare zi. Însă azi mă simt în mod special norocoasă că sunt aici și scriu rândurile astea. Pentru că în câteva zile se împlinesc 4 ani de la Colectiv, unde ar fi trebuit să fiu și eu. Mi-am scris versurile pe capota mașinii de curse ca să nu uităm cât de efemeri suntem noi și visurile noastre. 

Articole similare

Cars & Roads by Michelin 2021

Jurnalismul auto nu a fost niciodată doar despre fișa tehnică a mașinii. De fapt, acesta este primul lucru pe care îl parcurg rapid atunci când …

Tradiția schimbării anvelopelor de vară

Doar nu credeați că trec de la anvelopele de iarnă la cele de vară doar în funcție de prognoza meteo? Pentru că noi, oamenii din …

Experiența Mokka de ziua mea

Când am fost invitată să particip două zile la Opel Mokka Experience nu știam la ce să mă aștept. Nu pentru că îmi displăcea ideea …

Un nou capitol: emoticar.ro devine cristianaoprea.ro

Acum 6 ani începeam să scriu despre mașinile familiei, căutând o evadare din arhitectura pe care o studiam pe atunci la Mincu. Mi-a plăcut să …