De când #stauacasă de mai bine de o lună, probabil am făcut cam ce ați făcut și voi: am dormit mai mult, am făcut ordine și curățenie peste tot prin casă, am plantat flori în grădină, am tăiat lucruri de pe to-do list pe care le tot amânam de luni de zile. Nu, nicio pandemie nu mă va forța să învăț să gătesc, în schimb mi-am făcut curat în mașini: Sean D’Or așteaptă cuminte în curte, sub prelată, să revină pe probele speciale de raliu, iar Leo e nerăbdător pentru primul roadtrip prin țară, deîndată ce vom putea face asta în siguranță.

Am încercat să evit pe cât posibil atât știrile, cât și avalanșa de live-uri și articole care ne învață cum să fim mai productivi sau cum să “recuperăm timpul pierdut” – am găsit într-unul din Jurnalele zilnice DOR câteva articole foarte faine care explică clar și rațional de ce pandemia globală nu e tocmai un moment propice pentru dezvoltare personală și productivitate (dacă nu ar fi fost de la sine înțeles). Totul se luptă acum pentru atenția noastră în online și e foarte ușor să alunecăm într-un infinite scroll pe social media…

Totuși, nu mă pot relaxa – am citit informații interesante despre strategiile de comunicare adaptate vremurilor, despre cum ar putea să se reinventeze sportul și cum pot supraviețui business-urile acestei crize. Simt nevoia să mă pregătesc cât de bine pot, ca să fiu “gata de start” în cea mai bună versiune posibilă. Și asta m-a dus cu gândul din nou la volanul mașinii de curse și la reziliența pe care mi-am construit-o în cei 5 ani (deja!) de motorsport.

Revenind la realitatea cotidiană, m-am amuzat când mi-am dat seama că Leo are discuri și plăcuțe nou-nouțe de la Textar, al căror slogan este “If it moves, it’s our job to stop it”. Hmm, cred că și-au ținut promisiunea cu vârf și îndesat 🙂 și mi-am dat seama că și “pauzele” au sensul lor, exact cum se întâmplă în timpul raliurilor.

Așteptarea asta seamănă foarte mult cu momentele dinaintea startului.

La raliu, cu 10-15 minute înainte de minutul nostru ne pregătim “de concurs”: facem puțin stretching, mai bem o gură de apă, ne punem casca pe cap și ne legăm în centuri. Lăsăm în urmă orice povesteam pe etapa de legătură, orice glumă sau orice alt gând – intrăm în rally mode. Totul este calculat – timpul pe care ni-l rezervăm acestor pregătiri, locul în care ne oprim și distanța pe care o mai avem de parcurs până la startul probei speciale. De obicei, facem această oprire la 1-2 km de start, ca să avem timp să încălzim anvelopele și frânele.

Odată ajunse în zona startului, așteptăm să se facă minutul nostru ca să pontăm în CO – control orar. Arbitrii din post verifică uneori să fie închise ușile, verifică siguranțele de pe capotă și se uită la noi să fie siguri că suntem echipate regulamentar, cu cagulă, cu centurile și casca strânse.

Între CO și celula de start sunt, de obicei, câțiva metri și fix 3 minute de așteptare. Ne uităm în liniște la cum pleacă concurenții din față și discutăm eventuale detalii sau obiective specifice probei care urmează. La un minut ne aliniem la linia de start, la îndrumarea arbitrului din post. Diana dă din nou carnetul de control pe geamul deschis câțiva centimetri și arbitrul semnează în rubrica rezervată. Eu îmi așez mănușile, casca și îmi strâng la maxim centurile. La 30 de secunde Diana primește carnetul înapoi, închide geamul și dă drumul la camera care ne filmează din spate – onboard-ul. La 15 secunde bag mașina în viteză. La 10 secunde ridic frâna de mână și Diana spune “zece” – atât. La 5 secunde Diana începe să numere invers “5, 4, 3, 2, 1, START!” în timp ce eu apăs accelerația până la 4500 rpm, unde Sean D’Or are un fel de launch control (pentru asfalt).

Nimic din ce trăim în aceste 10-15 minute nu este la întâmplare. Poate că aceste momente nu par intense, însă atunci se câștigă sau se pierde jocul mental. Pare că fiecare gest este un automatism, însă noi le facem în deplină conștiență, concentrându-ne pe kilometrii de probă specială care ne așteaptă înainte.

Când “stăm” în mașină fără să ne vorbim, înaintea startului – acela e momentul în care știm că trebuie să lucrăm perfect împreună ca să ne atingem obiectivele. În fond, ca să mergi tare trebuie să știi și când și cum să “stai”.

Povestea de mai sus este powered by Textar, un brand al TMD Friction – lideri mondiali în tehnologia frânării prin fricţiune, de peste 135 de ani în industrie. Ei produc soluții de frânare pentru autoturisme, vehicule comerciale, aplicații industriale și chiar și mașini de curse.

Pentru ca noi să ne putem bucura în continuare de aceleași produse eficiente, fiabile și sigure, care să ne încetinească atunci când avem nevoie, ei nu și-au oprit activitatea – toate unitățile de producție și distribuție sunt operaționale în urma implementării unor măsuri suplimentare de siguranță. Fabrica de la Caransebeș funcționează în condiții normale, cu un nou mod de lucru care îmbunătățește protecția angajaților (transport și ture de lucru adaptate), în timp ce comunitatea locală beenficiază de sprijinul companiei, care a donat 1200 de kituri de testare către DSP Caraș-Severin.

Așa cum spuneam și mai devreme, așteptarea asta are tot sensul din lume dacă este una “activă”, care să ne ajute să revenim la start pregătiți, odihniți și, poate cel mai important, bine cu noi înșine și cu probele care ne așteaptă înainte.